Odata cu ziua de ieri aproape s-a terminat si editia de anul acesta. Ramanem cu emotiile pentru vineri (cu toate ca sunt emotii slabe in comparatie cu cele avute pana acum), cu chef de petrecere si distractie, cu nostalgia unui eveniment la care am fost partasi.
Ramanem cu prieteni si poate pentru urmatoarele cateva zile cu spiritul competitiei curgandu-ne in sange!
Dar poate nu despre asta era vorba aici. Vroiam sa spunem cum am simtit noi prezentarile publice: ca un siroi de gheata pe sira spinarii! :) (a se vedea poetii ce se ascund in noi).
Ce-am invatat: vorbitul in public nu e chiar treaba usoara. De pe scaunul confortabil in care stateam pare totul atat de simplu, pareau atat de naturale reactiile de genul: "vai ce urat vorbeste". Na, vorba aia, cine e fara de pacat sa arunce primul piatra. Stiindu-ne pacatosi (destul de mari, dar asta e alta discutie) am stat cumintei, nu am ras si nu am aruncat cu pietre. Astfel se pare ca roata s-a intors si nu a aruncat nici in noi nimeni cu rosii stricate (conteaza cine o spune, dar conteaza si cum).
Coborarea de pe scena cred ca a fost unul din cele mai frumoase momente. Am zburat afara (urat din parte noastra, nu?) dar unii se racisera (la propriu - de la siroii aia de mai sus), altii provocau mici cutremure (tremurau), unii se inrosisera si absolut toti aveam nevoie de o gura de aer!
Felicitari tuturor celor care au avut destul de mult sange rece, felicitari "competitiei" care a facut treaba foarte buna. :)
Incheiem in stil previzibil cu MULTUMIM. Nici nu mai dam nume, doar multumim tuturor!
